Purgatoriul si limbo in religia catolica

Biblia Crestina este cea mai bine vanduta carte a tuturor timpurilor, asa ca ne-am astepta ca lumea sa stie ce scrie in ea. Sau, mai bine zis, ce nu scrie. In doctrina catolica sunt unele elemente care au ajuns sa fie cunoscute si de ortodocsi, insa acestea nu apar in biblie.

De exemplu, purgatoriul. Acesta se spune ca e locul in care merg cei care nu au fost destul de rai incat sa ajunga in iad, insa nici destui de buni incat sa ajunga in rai – e ca sala de asteptare a unui aeroport. Insa, de fapt, purgatoriul nu este ceva pe care Biblia sa-l descrie literalmente, ci mai degraba ceva pe care doctrina Bisericii Catolice sugereaza ca trebuie sa existe pentru a rezolva raspunsul la intrebarea „unde merg oamenii dupa ce mor, daca nu indeplinesc complet cerintele, nici pentru iar, nici pentru rai. Pentru doctrinei catolice oficiale, existenta purgatoriului s-a decis la Consiliul din Florenta in 1431, pentru ca Biblia nu specificase termenii destul de clar.

Dar teologii au descoperit o noua problema cu scriptura: ce se intampla cu bebelusii care mor inainte sa apuce sa fie botezati? Si ce s-a intamplat cu cei drepti care au trait si murit inainte de Iisus?

Traditia Catolica sugera ca au ajuns direct in iad, dar cei care s-au gandit ca Dumnezeu nu ar fi atat de crud, au creat conceptul de limbo, care, spre deosebire de purgatoriu, era locul in care au fost tinute sufletele celor care meritau sa ajunga in rai, dar au murit inainte de crucificarea lui Iisus sau au murit fara sa-si dea seama ca s-au nascut in pacat, adica bebelusii.

Tinand cont ca aceste doua concepte, de limbo si purgatoriu, au fost inventate dup scrierea Bibliei, nu au devenit populare pana cand Dante a scris despre ele in „Divina comedie”.