In primul rand, nu trebuie sa te uiti la vietile plictisitoare ale parintilor tai si sa presupui ca sa fii adult inseamna sa traiesti dupa sablonul lor. Nu, nu trebuie sa renunti la jocurile video si sa incepi un hobby „de adult” precum golful, daca nu vrei. Din momentul in care esti adult, tu decizi.
Vrei sa stai treaz pana la patru dimineata intr-o miercuri? Nu ai decat. Vrei sa mananci frisca direct din tub? N-ai decat. Sa fii adult inseamna sa te poti urca in masina la ora doua dimineata si sa conduci fara motiv. Inseamna ca nu mai trebuie sa fii carat la biserica in fiecare duminica de mama si sa poti decide pentru tine in ce vrei sa crezi. Inseamna sa mananci placinta la cina. Inseamna sa-ti alegi proprii prieteni si sa-ti cumperi singur hainele. Inseamna sa stai cu ochii la doi pasi de televizor doar pentru ca poti. Inseamna sa te uiti la un film doar pentru ca are o scena sexy cu lesbiene care o implica pe Natalie Portman.
Asta nu inseamna ca nu exista repercursiuni pentru toate acele lucruri, dar aceasta este viata ta acum si ai dreptul sa inveti acele lectii dupa cum consideri ca e necesar. Repercursiunile sunt ale tale.
De exemplu, aproape pe oricine am cunoscut – si am locuit in sase orasi mari din tara – se plang ca „trebuie sa scape de orasul asta de doi lei”. Am auzit replica intr-un orasel din judetul Suceava, am auzit asta in Iasi, am auzit asta in Constanta. Exista o serie lunga de cantece din anii 1980 despre acest subiect. Pai, ca adult, ai orice drept si oportunitate sa faci acest lucru. S-ar putea sa o dai in bara si sa ajungi sa locuiesti in masina, dar au fost deciziila tale. Libertatea este cea mai puternica unealta pe care o vei detine vreodata si exact asta te face sa cresti mai departe. Si vei creste.
Da, vei avea probleme. Dar vor fi ale tale. Si ce te-ai face fara ele? Problemele sunt cele care apar cand te ridici din pat dimineata. Ele te fac sa realizezi lucruri in viata. Nu poti sa te lupti cu dragonii, daca nu ai dragoni.
Oamenii vorbesc despre o „lume reala” dupa absolvire, de parca atunci incepe stresul „real”. Si, intr-un fel, au dreptate.